Banatul Montan: prin chei la morile de apa, FLEXTAIL

 Într-un weekend de 1 mai ne-am pornit o trupă de 13 car-isti sa exploram Banatul Montan, avand repere principale Cheile Garliștei și Cheile Carașului. Am pornit într-o aventură de 4 zile cu cortul prin poieni și chei puțin bătute, călcând pe urmele unei istorii marcate de minerit, unde natura a perpetuat și abundă în vegetație, flori colorate, formațiuni carstice, chei cu apa albastra și alte frumuseți ce merită descoperite și admirate. Ne-am luat cu noi și pompele Flextail pentru saltele gonflabile, foarte utile pentru a salva și timp și efort.

Ziua 1: 22,6 Km cu 562 m D+

O parte din gașca a pornit miercuri după-amiază către o poiană din Lunca Garliștei, situată la marginea satului Gârliște, unde a fost primul loc de campare, urmând ca joi dimineața să se întregească cu cei care au pornit la drum abia joi noaptea de dimineață.

Aveam cu noi rucsaci mari, cu cort, sac de dormit, haine și mâncare pentru 4 zile. Apă urma să mai găsim pe drum așa că 2 litri erau suficienti. Am pornit să traversăm cheile Gârliștei, parțial pe terasamentul unei foste cai ferate forestiere, pe lângă vechille mori de apă, nu puține la număr: 15 pe o distanță de 9 km cât sunt cheile. Deși aceste mori în cea mai mare parte nu s-au păstrat, căzând pradă timpului și a ghiolbanilor care le-au jefuit, a rămas totuși o urmă vagă a ceea ce erau pe vremuri și pe alocuri terasamentul pe unde se transportau grânele ce urmau a fi zdrobite.

Poteca prin chei a fost în multe locuri sălbatica, pe alocuri cu copaci căzuți, tufe de mărăcini sau unde cărarea era îngustă și înclinată iar talpa bocancului tindea să se ducă la vale pe pământul nisipos. Desigur bețele au fost de mare ajutor. Uneori poteca a continuat la înălțime față de râu, bătută în stâncă, fără lanțuri în unele porțiuni, astfel că fiecare pas necesita atenție sporită. Tipic zonei am intrat și printr-un tunel prin piatră făcut să înlesnească transportul între cele în așezământ și celălalt.

După parcurgerea integrală a cheilor Gârliștei, am ajuns in Anina, fix la fosta mină de cărbune. Nu am mers către centrul orașului ci în direcția opusă, spre Munții Semenic. Am urcat prin pădure în Orașul Nou, după care am urmat terasamentul fostei mocănițe până la poiana unde urma să campăm, lângă Lacul Mărghitaș. Poiana se afla lângă o fostă fermă de animale și pensiune agroturistică, momentan aflată în afara activității. Pe vremuri acolo se țineau serbări câmpenești și se putea merge cu barci pe lac, acum însă părea un loc părăsit. Aici aveam izvor lângă micul baraj al lacului sau în spatele pensiunii.

Ziua 2: 16,4 Km cu 160 m D+

Vinerea am continuat pe Valea Buhui în prima parte, până la revărsarea în Caraș, apoi am continuat pe valea Carașului. Pe-aici trecea fosta mocănița între Anina, Megiureca și Portul Secu. Nu a rămas decât terasamentul căii ferate acoperit de natură cu liane, verdeață și copaci căzuți. Acest drum însă ne-a dus prin tunele și zone unde stânca era spartă încât să poată trece trenul. Abundența florei, de la liane la flori multicolore și pietrele ce consolidau pe vremuri terasamentul, făceau traseul magic. Aici am intrat în primele doua pesteri mai scurte, pesterile de la Haldina.

Am dat apoi de podul Megiureca, un pod înalt, datând din perioada 1941-1945, din care doar structura masivă de oțel a rămas. Pe-acolo trecea trenul iar înălțimile erau amețitoare. Se poate trece și deasupra pe scheletul aflat într-o condiție foarte buna și stabilă, însă și pe dedesubtul lui, se coboară și urcă abrupt, mai ușor de digerat pentru cei cu rău de înălțime. De-aici am urmat Cheile Carașului o bucată de vreme apoi am părăsit direcția lor pentru a vizita și campa lângă Peștera Comarnic, aproape de fostul canton silvic.

Ne-am anunțat din timp intenția de a o vizita iar administratorul care se afla la punctul de informare ne-a echipat cu căști și frontale și ne-a invitat să-l urmăm în peșteră. Jerry a fost un ghid simpatic și doritor să ne arate formațiuni și alte particularități ale peșterii. Seara am stat cu toții la povești in jurulul unui foc de tabără in poiana unde am pus corturile.

Ziua 3: 21 Km cu 772 m D+

După o noapte ceva mai răcoroasă decât celelalte ne-am pornit în ziua a 3-a de explorare a Banatului Montan. Direcția era către Cheile Carașului de la care ne abătusem. Ne-am luat acum ceva mai multă apă de la izvorul de la Comarnic pentru că nu mai aveam alte izvoare in traseu, nici chiar la destinație nu era sigur că mai găsim potabilă. După câteva ore de mers am ajuns la Poiana Prolaz unde ne-am lăsat corturile, urmând să facem o tură de o zi cu bagaj mic. Prolaz înseamnă trecere în limba croată, vorbită de comunitatea de croați din zona, cu carașoveni.

De-acolo am urcat amonte, în sectorul sălbatic și mai periculos, înspre Peștera Țolosu. Poteca era pe alocuri foarte îngustă, expusa, fără asigurări, dar cu atenție mare s-a putut străbate. Apa albastră clară arăta superb în cheile perfect erodate cu bolte de parcă ar fi fost scobite de niște linguri gigantice. La un moment dat poteca se pierde, peretii devin verticali, se coboara pe firul apei. Am ajuns aproape de intrarea în peșteră, când a trebuit să trecem prin apă, însă am improvizat o trecere cu bolovani și trunchiuri căzute de copaci. Până la intrarea în canionul peșterii a fost necesar sa facem puțin bouldering, respectiv am cățărat și descațărat niște bolovani imenși. Apoi am urmat canionul format sub pestera, in stanga pe sensul de mers, fiind necesar și aici trecerea a două saritori prin dreapta canionului. Au fost porțiuni de catarare ușoară/scrambling care nu necesita echipament tehnic. Peștera aceasta a fost deosebită în special prin înălțimea tavanului, parcă întreg muntele pe care-l văzusem adineaori pe dinafară era de fapt gol pe dinăuntru. Deasemenea, era predominantă culoarea întunecată către negru a rocii silex.

După explorare am ieșit la lumină și am urcat grohotișul de pietre din canion până într-o muchie superbă care ne conduce pana pe culme, la punctul de belvedere Groapa Iepii. În drumul nostru înapoi către corturi am decis sa facem o scurtă deviere și să intrăm în satul Iabalcea în speranța de a ne răcori cu un suc, o bere. Deși magazine nu am găsit am dat de o expoziție de camioane vechi, retro. Ne-am aprovizionat cu apă de la localnici, cu aspect îndoielnic și am aflat astfel că ei nu au o sursă potabila la indemana ci trebuie să își aducă apa din alte părți. Am urcat sa vedem Cetatea Turcului si frumoasele vederi de sus asupra cheilor, apoi ne-am întors la corturi. Seara a fost plăcută, cu povesti și foc de tabără din nou. Fiecare se verifica de căpușe cum făceam zilnic, fiind o zona primitoare acestor mici surse de necaz. 

Ziua 4: 17 km cu 357 D+

În ultima zi am pornit cel mai ușori dat fiind că mâncarea era pe terminate, deci rucsacul mai gol. Am pornit din Poiana Prolaz prin cheile Carașului, de data aceasta în direcția Carașova. Cheile sunt superbe, cu cărarea ce pare suspendată între stâncă pe de-o parte și apa albastră pe de-altă parte. Liane de iederă și alte plante cățărătoare se prelingeau pe piatră și invadau trunchiurile copacilor. În drumul nostru am poposit în Poiana liliecilor aflată în vecinătatea peșterii cu același nume. Aceasta peșteră a fost mai greu accesibilă, pentru a intra fiind necesară cățărarea unui perete vertical de aproximativ 10m. Acesta e marcat cu spituri deci e un traseu de escaladă și e recomandat folosirea echipamentului de siguranță în alpinism.

Peștera liliecilor s-a remarcat printr-un tavan relativ jos și plin de formațiuni calcaroase, ca un tunel prin care te tot adâncești în burta unui monstru. Desigur, după cum sugerează numele, este locuită de lilieci.

După ce am încheiat cu lumea subterană am continuat prin chei până în Carașova unde ne-am răsplătit pe o terasa fiecare cu ce poftea: o cafea, o bericică. Ne-am aprovizionat cu apă de la Izvorul Sf. Maria și am străbătut pădurea care ne despărțea de satul Gârliște și locul unde am lăsat mașinile. 

În total în cele 4 zile am parcurs 77 Km cu 1851 m D+. Tura s-a încheiat dar amintirile au continuat să trăiască în gânduri, reflectând adesea nu doar la natura interesantă, dar și cultura acestor locuri. 

Anca Ghiran

Selecția foto: https://photos.app.goo.gl/ydsAnPTL28P3fhdM7