Stagiu de Alpinism — Alpii de Vest (Chamonix)

Sosirea în Chamonix a marcat începutul unei aventuri pe care o așteptam cu toții cu nerăbdare. Ne-am întâlnit cu ghidul UIAGM Mihnea Prundeanu, care urma să ne călăuzească timp de șase zile prin tehnicile și provocările specifice alpinismului de altitudine, cu sprijinul ghidului UIAGM Cosmin Andron în trei dintre zile.

Pe parcursul acestei perioade, am parcurs trasee cu grad de dificultate ușor și moderat, în teren expus, concentrându-ne pe gestionarea terenului alpin în condiții variate, adaptarea tehnicilor de deplasare în funcție de teren și abilitățile echipei, precum și exersarea diferitelor tehnici de asigurare în diverse tipuri de situații.

Am plecat șase necunoscuți, dar muntele ne-a apropiat mai repede decât ne-am fi așteptat. În cele șase zile, ne-am încurajat reciproc la fiecare pas dificil, am sărbătorit împreună fiecare reușită și am legat prietenii pe care cu greu le-ai fi putut construi altfel. Mihnea a devenit foarte repede unul dintre noi, nu doar ghidul nostru, ci parte din echipă. 

Ziua 1 — 22 Iunie ( Heni)

Vallorcine — Teorie și practică la stâncă

În prima zi ne-am deplasat cu mașina până la faleza Vallorcine, aflată în apropiere. Drumul până acolo a fost foarte frumos. Ne-am bucurat de peisajele din jur, iar pe parcurs Mihnea ne-a povestit despre locurile prin care treceam și despre experiențele lui personale din Chamonix, transmițând mult din energia și entuziasmul lui pentru acel loc.

 Ajunși la faleză, am început cu cățărarea pe câteva trasee, pentru a ne acomoda cu terenul și cu stânca locală.

 Ulterior, Mihnea ne-a demonstrat tehnica de autosalvare din crevasă, folosind noduri Prusik, într-un exercițiu amenajat la un copac. Fiecare dintre noi a exersat pe rând procedura, până când mișcările au devenit mai sigure.

 Am continuat apoi cu partea de coardă. Mihnea ne-a arătat câteva metode diferite de a ne lega în coardă, explicând avantajele și situațiile în care este potrivită fiecare. Cu aceste cunoștințe proaspete, am încheiat ziua cățărând un traseu în echipe de câte doi, pentru a exersa deplasarea eficientă în teren ușor.

 O primă zi solidă, cu multe informații noi și utile, dar și cu peisaje care ne-au reamintit de ce ne place atât de mult să fim la munte.

Ziua 2 — 23 Iunie (Bogdan)

Ghețarul Mer de Glace —  Aplicații în teren înghețat

Prima zi cu aplicații specifice terenului alpin ne-a găsit plini de entuziasm în trenul ce urca spre Gare du Montenvers, punctul de intrare spre ghețarul Mer de Glace, astăzi mai mult o dovadă vie a impactului schimbărilor climatice. Dacă acum câteva decenii coborârea de la gară se făcea direct pe ghețar, acum am fost nevoiți să luăm telecabina pentru a coborî câteva sute de metri, apoi să parcurgem terenul arid rămas în urma retragerii ghețarului încă vreo doi kilometri. Cu toate acestea, peisajul era spectaculos, cu vârfuri impozante care străjuiau valea: Petit Dru, Aiguille du Moine spre nord-est, apoi Aiguille du Plan și mai în spate faimosul Aiguille du Midi spre sud-vest, iar în zare, spre sud, se întrezărea Aiguille de Rochefort, Dome de Rochefort si Dent du Geant. 

Ajunși în valea glaciară am fost surprinși cât de cald era. Eram pregătiți, deși eram la o altitudine de sub 2000 m, de un climat mai rece, fiind practic pe ghețar. Urmându-l pe Mihnea, am străbătut rapid zonele cu sediment în gheață spre locul unde, se pare, era hotspot de instructori, unii pregătindu-și clienții pentru viitoare ascensiuni pe vârfurile mai înalte, exersând în parte ce aveam să facem și noi. După ce a studiat bine zona și locurile rămase încă disponibile pentru exerciții de deplasare pe ghețar, s-a auzit anunțul ce-l așteptam cu toții: Echiparea! Colțarii, pioletul, apoi am început deplasarea pe teren denivelat, crescând mereu panta și dificultatea. Mihnea ne urmărea pe fiecare în parte, ne corecta postura și tehnica de deplasare și ne oferea sugestii de eficientizare a deplasării. 

După ce ne-am încălzit bine mușchii de la picioare, Mihnea s-a gândit că e momentul să ridice ștacheta: coborâre abruptă pe gheață spre un șuvoi de scurgere a apei topite din ghețar și traversarea lui printr-un salt hotărât, pe colțari (cam 2 m distanță). Aici am întâlnit și prima provocare, mai mult psihologică, astfel încât nu toți am ales să facem saltul, fiind alternative de traversare mai sus.

După ce ne-am regrupat, am continuat deplasarea în teren denivelat până la baza următoarei pante, unde mai întâi Mihnea ne-a exemplificat tehnica de urcare și coborâre, apoi noi, în tandem, am început să parcurgem panta în sus și în jos. Pentru unii a fost o provocare, uneori nesiguranță, alteori oboseală după prea mult acid lactic acumulat în muschi. Cu toate astea, Mihnea ne-a explicat care sunt tehnicile pentru a te odihni, folosirea pioletului sau coborârea cu postură foarte joasă.

În pasul următor Mihnea a pregătit un mic traseu de traversare cu ajutorul unei coarde fixe și a șuruburilor pentru gheață, simulând situații pe care era posibil să le întâlnim în context alpin în traversări de ghețar. Rând pe rând ne-am lonjat pe coarda fixă, ne-am ajutat de tehnicile de colțar explicate și de sprijinul în piolet pentru a parcurge zona destul de abruptă până la o buză de rupere a pantei. Ultimul a dezechipat. Ajunși toți sus, l-am văzut pe Mihnea asigurând în gheață o stație de rapel cu ajutorul șuruburilor. Am dedus de aici ce ne așteaptă! 🙂

Rând pe rând ne-am montat dispozitivele de rapel și am coborât la baza unui perete unde, după ce a coborât și instructorul nostru, am exersat pentru scurt timp și tehnica de cățărare pe gheață folosind pioleți tehnici. Timpul nu ne era favorabil, astfel încât după ce am parcurs toți peretele de gheață ne-am grăbit să dezechipăm (noi pe ale noastre, iar Mihnea cam tot echipamentul 🙂) și am pornit în ritm alert spre telecabină pentru a nu rata ultima cursă. Ajunși la limită, încărcați de la efort, ne-am cittit bucuria din priviri după această primă zi în care am luat cu adevărat contact cu zona Alpilor. Priveam cu multă curiozitate și speranță ce avea să urmeze în zilele rămase. Și, după caz, unii cu gandul la înghețata, alții la berea rece ce ne așteptau în Chamonix. O zi reușită!

Ziua 3 — 24 Iunie (Cristina)

Aiguilles Crochues - Sommet S (Traversée des Crochues) — Aplicații în traseu de creastă 

Gata cu exercițiile, urmează practica! În cea de-a treia zi urma să vedem dacă știm într-adevăr să ne descurcăm pe un traseu de alpinism. Traseul ales de Mihnea a fost unul scurt și simpatic: "Traversée des Crochues" - adică urcam până în Col des Aiguilles Crochues (2741m) și traversam creasta spre Aiguilles Crochues - Sommet S (2840m), terminând pe Aiguilles Crochues - Sommet N (2837m), de unde coboram spre Lac Blanc.

Pregătirea pentru traseu a început cu o seară înainte, exersând noduri și căutând informații despre traseu. Mihnea a sugerat să căutam pe camptocamp.org, doar că traseul găsit inițial acolo m-a speriat! Era varianta mai lungă a ceea ce urma să facem. M-am mai liniștit când am găsit traseul corect în timp ce căutam poze cu zona ca să-mi fac o idee prin ce prăpăstii vom merge.

Dimineața ne-am trezit devreme ca să prindem prima telecabină la Flégère. Nu ne-a ieșit prea bine pentru că era coadă și trebuia să ne mai luam bilete. Apoi am urcat cu telescaunul Index, străbătând astfel dintr-un foc vreo 1300m diferență de nivel. Apoi am luat-o la pas, mai întâi pe uscat, apoi pe zăpadă, spre Col des Aiguilles Crochues. Ne-am oprit într-un loc stâncos, relativ îngust și cam înclinat pentru a ne echipa cu ham, cască, bucle, frienduri și echipament pentru rapel. Am urcat așa un pic mai sus până unde se vedeau limbi de zăpadă scurgându-se printre acele crestelor. Aici ne-am legat în coardă. Eu am făcut echipă cu Tudor și Carmen, iar Mihnea a întregit echipa formată din Heni și Bogdan.

Prima întrebare: Câți metri de coardă lăsăm între noi? Răspuns: Distanță variabilă. Neștiind cum să procedăm, ne-am hotărât să lăsăm câte 10m între noi. Primii pași, prima greșeală: nu era bine, trebuia să lăsăm mai puțin. Am pus câteva bucle pe noi, apoi am ajuns la următorul impas: trebuia să ne strecurăm printre și pe sub niște bolovani și trebuia să mergem unul câte unul, dar ne era prea scurtă coarda. A trebuit să mă opresc să mai dau jos coardă de pe mine ca să pot avansa... Au fost câteva momente mai tensionate, dar, odată ajunși în creastă, am respirat ușurați. Peisajul era fenomenal! În fața noastră, de partea cealaltă a văii, se profilau: Mont Blanc-ul, Aiguille du Midi, Aiguille Verte și Aiguille d'Argentièr, a căror spinare parcă șerpuia spre malurile Râului Arve. Deasupra noastră, pe cerul senin, survola un "stol de parapantiști".

Am continuat încet și cu băgare de seamă pe Creasta Crochues, schimbând din când în când persoana care mergea cap. După primul rapel, care ne-a lăsat pe o platformă încăpătoare de partea NV a crestei, am făcut cunoștință cu echipa de 2 belgieni + 1 român, cu care ne mai intersectam din când în când. Ne-am permis atunci luxul de a mânca liniștiți, admirând peisajul și colorata crestă Les Fiz. Apoi ne-am continuat suișurile și coborâșurile printre și peste stânci, bifând într-un final Crochues de nord. Pentru a ne retrage din traseu, am urmat creasta ce se desprindea din vârf spre E, descățărând pe versantul nordic al cresteia, care era încă înzăpezit. După o scurtă analiză a zăpezii și a eventualelor riscuri, am ajuns la concluzia că nu era nevoie să ne legăm în coardă. Și având în vedere că trebuia să prindem telecabina, am ales să alergăm și chiar să alunecăm spre Lac Blanc.

Ajunși la refugiul de lângă lac, însetați, înfometați și obosiți, am avut cam 15 minute la dispoziție pentru a ne trage sufletul și, eventual, pentru a savura o tartă cu afine!... în timp ce ne scăldam ochii în peisajul impunător care se oglindea în lac. Multitasking!

Pauza s-a terminat! Fuga (literalmente) spre telecabină!

Întorși în oraș, am savurat în tihnă o bere rece în timp ce discutam împreună cu Mihnea ce am putea îmbunătăți la tehnicile folosite.

Ziua 4 — 25 Iunie (Carmen)

Aiguille du Midi / La Vallée Blanche — Ghețar, Tehnici de Coardă și Atelier de Crevase 

În această etapă a stagiului, echipei i s-a alăturat Cosmin Andron, ghid montan IFMGA-IVBV-UIAGM, care, alături de Mihnea, ne-a coordonat activitățile desfășurate pe ghețarul La Vallée Blanche.

Am urcat cu telecabina până la Aiguille du Midi (3842 m), unde ne-am echipat cu tot materialul necesar pentru desfășurarea atelierului de salvare din crevasă. Fiecare participant și-a pregătit echipamentul individual, inclusiv colțarii, pioletul și kitul tehnic necesar realizării sistemelor de salvare.

După echipare, am coborât pe celebra creastă de zăpadă de la Aiguille du Midi și am pornit, ghidați de Mihnea și Cosmin, spre o crevasă potrivită din zona platoului, unde am amenajat zona de lucru în siguranță. În prima parte a atelierului, ghizii ne-au prezentat teoretic și practic etapele intervenției în cazul căderii unui coechipier într-o crevasă: ranfonsarea poziției, realizarea unei ancore solide în zăpadă (prin piolet îngropat în T), transferul de sarcină și configurarea sistemelor de scripete pentru extragere.

Ulterior, ne-am împărțit în echipe de câte două persoane pentru partea practică. Pe rând, fiecare echipă a simulat deplasarea pe ghețar în cordee, unul dintre membri "căzând" controlat în crevasă, în timp ce partenerul aplica tehnicile învățate pentru oprirea căderii, construirea ancorei și organizarea sistemului de salvare. Pe tot parcursul exercițiilor, Mihnea și Cosmin au fost permanent alături de noi, oferindu-ne îndrumare și corectând fiecare detaliu (precum managementul frecării corzii pe buza crevasei), astfel încât manevrele să fie executate în siguranță și cât mai eficient.

Exercițiul a fost deosebit de valoros, oferindu-ne ocazia de a exersa în condiții reale o situație critică specifică deplasării pe ghețar. Fiecare dintre noi a avut ocazia să îndeplinească atât rolul salvatorului, cât și pe cel al persoanei căzute în crevasă, ceea ce a contribuit la înțelegerea completă a întregului flux de salvare.

Spre după-amiază, vremea s-a schimbat, iar o ploaie ușoară ne-a determinat să strângem atelierul. Ne-am legat din nou în coardă și am pornit spre Refuge des Cosmiques, unde urma să petrecem noaptea. Refugiul, situat la 3613 m altitudine, oferă un punct de plecare excelent pentru numeroase trasee alpine din Masivul Mont Blanc și impresionează prin amplasarea sa spectaculoasă, în mijlocul peisajului glaciar. Atmosfera specifică unui refugiu alpin și priveliștile asupra vârfurilor înconjurătoare au făcut ca experiența să fie una memorabilă.

Seara am observat unul dintre cele mai frumoase apusuri din timpul stagiului. Lumina caldă a apusului a luminat ghețarii și masivele de granit din jur, oferind o priveliște deosebită.

La ora 22:00 s-a dat stingerea, pentru a ne odihni înaintea unei noi zile solicitante. Dimineața următoare urma să ne trezim la ora 4:30, pregătiți să ne continuăm aventura.

Ziua 5 — 26 Iunie (Tünde)

Arête des Cosmiques — Traseu variat de creastă 

Dimineața ne-a găsit pregătiți devreme, ieșind din Refugiul Cosmiques direct spre creastă, o continuare firească a zilei anterioare petrecute pe ghețar, cu pașii ei lenți și prudenți, și a atelierului de salvare din crevasă. Atmosfera refugiului, aflat la peste 3.600 m, rămăsese cu noi: aglomerația, limbile diferite auzite la fiecare masă, cina gustoasă, alpiniștii care își începeau pregătirile cu mult înainte de răsărit, un univers cu totul diferit de cabanele noastre din munți.

Din punct de vedere tehnic, Arête des Cosmiques este considerată una dintre cele mai cunoscute creste din masivul Mont Blanc, situată între col du Midi, la nivelul abri Simond, la 3.600 m altitudine, și vârful Aiguille du Midi, la 3.842 m, practic traseul nostru a urmat exact acest segment, plecând de la refugiu spre punctul de pornire al dificultăților. Diferența de nivel a fost de aproximativ 300 m, cu circa 240 m parcurși în porțiunea tehnică propriu-zisă, cotată AD, cu un grad maxim de dificultate de 4c pe porțiunile de cățărare, în condiții cu crampoane. Traseul a alternat, așa cum e caracteristic acestei creste, între cramponaj pe pantă de zăpadă, escaladă, deplasare în coardă întinsă și tehnică de coborâre în rapel, ceea ce l-a făcut o excelentă aplicație practică a tuturor tehnicilor exersate până atunci în stagiu. Sursa:  Escalade en Montagne + 3 

Tot timpul traseului am purtat genunchiera — accidentarea din aprilie încă nu era vindecată în totalitate. Dar pe stâncă, lucrurile astea trec pe plan secund. A rămas doar respirația, scrâșnetul colțarilor, piatra rece sub mâini — și vidul de sub noi, pe care nu ai timp să-l privești, pentru că fiecare mișcare cere toată concentrarea.

O creastă nu-ți lasă loc decât pentru prezent: lumina curată de altitudine, muntele întins în toate direcțiile. Nu pentru vârf ne întoarcem în astfel de locuri, ci pentru felul în care stânca te obligă să fii, pur și simplu, exact acolo unde ești.

Ziua 6 — 27 Iunie (Tudor)

Aiguilles Marbrées (Traversée N→S Classique) — Aplicarea Tehnicilor învățate

În ultima zi a cursului ne-am trezit relativ devreme; urma să parcurgem creasta Aiguilles Marbrées și trebuia să ne asigurăm că prindem telecabină de retur de la Pointe Helbronner până la ora 16:30.

Am plecat din Chamonix înspre Courmayeur prin tunelul Mont Blanc și am luat Skyway Monte Bianco pentru a ajunge rapid la baza obiectivului nostru. Ajunși sus, pe platforma de lângă refugiul Torino, ne-am echipat complet pentru deplasarea pe ghețar: hamuri, căști, colțari și kiturile pentru salvarea din crevasă. Ne-am împărțit rapid în cordee și am pornit legați în coardă pe Glacier du Géant. 

Am marșat aproximativ 30 de minute către baza crestei, în direcția Col de Rochefort. Pe parcurs, am exersat tehnicile de mers pe ghețar, acordând atenție deosebită distanței dintre coechipieri, managementului corzii și comunicării, pentru a ne deplasa în siguranță. 

La intrarea în traseu, pe porțiunea stâncoasă, ne-am dat jos colțarii și am făcut o recapitulare temeinică condusă de Cosmin: ne-a clarificat în detaliu modalitățile de legare la ham, criteriile de alegere a tipurilor de noduri și utilizarea corectă a diferitelor carabiniere în funcție de situația din teren. Tot în cadrul acestei recapitulări la baza crestei, am revizuit modalitățile de strângere a corzii în inele de corp (sau de mână) în timpul deplasării în cordee și adaptarea lungimii acesteia în funcție de configurația terenului.

Ascensiunea pe Aiguilles Marbrées a fost testul tehnicilor acumulate în cele cinci zile de stagiu anterioare. Creasta reprezintă un traseu clasic de inițiere în masiv, cotat PD+ (Peu Difficile)/II (III+ max.), ce alternează porțiuni de stâncă curată cu pasaje mixte. În punctele cheie am folosit asigurări mobile; în rest am aplicat progresia simultană, folosind asigurări după țancuri și menținând un echilibru dinamic. 

Pe tot parcursul traseului, cei doi ghizi ai noștri, Mihnea și Cosmin, au fost permanent alături de noi, oferindu-ne indicații valoroase cu privire la lectura corectă a liniei crestei, plasarea eficientă a protecțiilor mobile și momentul optim de tensionare a corzii. Comunicarea clară între partenerii de coardă a fost esențială pentru a depăși momentele mai expuse și pentru a păstra un ritm constant.

Pe măsură ce înaintam, expunerea crestei ne lăsa la vedere o panoramă incredibilă asupra masivului Mont Blanc. Am atins Vârful Aiguilles Marbrées Nord (3535m) printr-o scurtă deviație din linia crestei, unde am făcut o binemeritată pauză pentru fotografii și hidratare.

De pe Vârful Nord am continuat pe linia crestei orientată spre sud, respectând riguros aceleași principii de mișcare în cordee. Ajunși la breșa ce marchează finalul traseului clasic de creastă, am amenajat sistemele de coborâre și am executat, pe rând, rapelul în condiții de siguranță până pe zăpadă. Odată regrupați pe ghețar, am încălțat din nou colțarii și am strâns coarda în marș spre Refugiul Torino și stația superioară a Skyway-ului, finalizând cu succes o zi alpină excelentă.

Această ultimă linie a fost cea mai complexă aplicație a cursului, integrând perfect mersul pe ghețar, progresia în cordee, managementul corzii, cățărarea pe creastă stâncoasă și tehnica de rapel. Aiguilles Marbrées a reprezentat concluzia perfectă, ajutându-ne să înțelegem cum se leagă toate aceste cunoștințe teoretice într-o tură alpină reală și autonomă.

Încheierea stagiului a fost una simplă, ne-am strâns la o bere și am ascultat feedback-ul oferit de Mihnea. Feedback-ul primit și tot ce am învățat pe parcurs, atât din teorie cât și din practică, a reprezentat unul dintre cele mai valoroase lucruri cu care am plecat acasă. Fiecare dintre noi a primit sfaturi personalizate despre ce poate îmbunătăți pentru a deveni un alpinist mai bun, iar aceste recomandări, alături de experiența acumulată în teren, vor rămâne un reper important pentru evoluția noastră în continuare.

Ne-am luat rămas-bun cu speranța că drumurile noastre se vor întâlni din nou cât de curând, pe alte creste și în alte aventuri.

Mihnea, îți mulțumim pentru răbdare, profesionalism, implicare și pentru felul în care ai reușit să transformi acest stagiu într-o experiență din care fiecare dintre noi a avut ceva de învățat. Ai făcut ca totul să fie nu doar util, ci și o adevărată plăcere. Ne revedem, cu siguranță, în munți sau la stâncă ! 🙂🏔️ 

Carmen, Cristina, Bogdan, Heni, Tudor & Tünde

Sugestii pentru Participanții Viitori 

 Echipament

Colectiv

• Coardă dinamică: 50 m (echipe de 3 persoane) / 40 m (echipe de 2 persoane)
• Saci depozitare coardă în rucsac
• Asigurări mobile: 5 piese tip friend (dimensiuni mici și medii)
• Bucle alpine: 6 bucăți (bucle extensibile de 60 de cm cu carabiniere simple)

Individual

• Rucsac alpinism (~30 L)
• Ham alpinism
• Cască
• Colțari cu sitem de prindere sigur
• Piolet de tură clasic
• Băț telescopic mic (pliabil)
• 3x Cordeline Prusik 3 bucăți (ɸ 5-6 mm: 80 cm, 150 cm, 600 cm)
• 3x Carabiniere cu filet (libere)
• 1-2x Anou Dyneema (120 cm)
• 1x Petzl Micro Traxion
• 1x Petzl Tibloc + miniscripete
• 1x Șurub de gheață
• 1x Carabinieră direcțională și/sau Twist-Lock
• Carabiniere simple (port material)
• Dispozitiv de filat/rapel + carabinieră HMS cu filet
• Espadrile de cățărat

Haine + Diverse

• Bocanci de alpinism trei sezoane (semi-rigizi sau rigizi)
• Bocanci lejeri (cățărare stâncă, approach bolovani, grohotiș)
• Pantaloni + jachetă softshell
• Pantaloni + jachetă hardshell (impermeabile)
• Pufoaică ușoară (strat termic)
• Base layers (strat de bază)
• Tricouri
• Căciulă, Buff, șapcă soare
• Haine oraș
• Costum de baie
• Șosete
• Mănuși călduroase
• Mănuși subțiri cu dexteritate și grip bun (piele/piele întoarsă, pentru coardă și stâncă)
• Liner (sac pijama pentru refugiu)
• Ochelari de soare (cat. 3 sau, mai bine, 4)
• Trusă medicală, batoane
• Cremă SPF 50
• Medicamente
• Card membru CAR și asigurare specifică pentru alpinism

Pregătire Fizică și Tehnică 

Anduranță și mers montan: Construiește-ți rezistența făcând drumeții de mai multe zile consecutive cu rucsac mediu în spate. Stagiul durează 6 zile, iar oboseala cumulată îți va afecta atenția în momentele tehnice.

Sală și forță generală: Concentrează-te pe exerciții pentru trenul inferior (cvadricepși, ischiogambieri, gambe, fesieri) și stabilitatea trunchiului (core și spate). Ei duc tot greul la urcare și la coborârile lungi pe zăpadă.

Escaladă indoor (la sală): Antrenează-te pe trasee tehnice, lungi (la manșă sau cap de coardă). Pune accent pe plasamentul corect al picioarelor și pe precizia mișcărilor, nu doar pe forța în brațe.

Escaladă outdoor: Ieșirile la stâncă înainte de stagiu sunt esențiale. Textura pietrei, găsirea prizelor nemarcate și gestionarea înălțimii în teren natural diferă complet de mediul controlat din sală. Exersați intens utilizarea corectă și sigură a dispozitivului de asigurare.

Noduri alpine obligatorii: Trebuie să le stăpânești la perfecție (să le poți lega cu ochii închiși sau cu mănuși în mâini) înainte de a ajunge în masiv:

• Nodul opt prin urmărire - pentru legarea corzii direct în buclele hamului.
• Nodul opt pe buclă - folosit pentru crearea unei bucle fixe la capătul sau la mijlocul corzii (ex: legarea în cordee a capetelor sau izolarea unui coechipier).
• Nodul simplu pe buclă - cel mai rapid mod de a izola o porțiune deteriorată de coardă sau de a crea puncte de prindere rapide.
• Cabestan și Semi-cabestan - noduri fundamentale pentru autoasigurare rapidă și pentru asigurare dinamică sau coborâre de urgență în lipsa dispozitivului de filat.
• Prusik și Machard -  noduri autoblocante realizate cu cordelină pe coarda principală, esențiale pentru autoasigurare la rapel și pentru sistemele de recuperare din crevasă.
• Nodul dublu pescăresc - folosit pentru unirea în siguranță a două cordeline (pentru a crea anourile de Prusik) sau a două corzi.

 Observații Generale 

Ar fi recomandat ca echipa să iasă împreună la stâncă  și să parcurgă câteva trasee de multipitch înainte de stagiu. Este foarte important ca membrii echipei să ajungă să se cunoască și să capete încredere unii în alții înainte de începerea stagiului. Acest lucru îi va ajuta foarte mult pe parcursul acestuia.