Pe nemarcatele din Țarcu (partea a doua)

După prima ediție pe nemarcate în 2019 (https://www.bandarosie.ro/2019/08/Tarcu-circuitul-vaii-Peceneaga-cu-privelisti-spre-lacurile-Bistricioara-si-Netis.html), ne pornim din nou la drum să explorăm munții Țarcului, de data aceasta în zona lor nordică între Șaua Iepei și Clopotiva. Pe hărțile vechi este trasată o potecă, intuiția zice că această rută ar trebui să mai fie folosită de ciobanii din zonă așa că edităm un traseu în Garmin BaseCamp și ne pregătim de explorat.

Au răspuns afirmativ invitației încă 4 colegi, vremea se anunța bună, așa că ne pornim la drum cu 2 mașini. Vineri seara înoptăm într-o poiană deasupra Clopotivei cunoscută de zburătorii din zona ca și Poiana de la intermediară( merci Arpi https://www.facebook.com/FlyWithArpi ptr sugestie). Sâmbătă lăsăm o mașină la intermediară și cu cealaltă ne pornim spre Barajul Gura Apelor unde parcăm. Urmărim drumul forestier pe conturul lacului, apoi urcăm pe BR prin pădure spre Șaua Iepei. În golul alpin urcăm direct spre Vf Ardeleanului unde ajungem pe la ora amiezii după muuulte pauze de mâncat merișoare și afine stafidite, puțin trecute dar bune și așa. Pauza de masă o facem la altitudine, pe Bloju la 2161m de unde se văd tare fain munții din zona: Retezat, Godeanu, Muntele Mic și bineînțeles partea centrală a Țarcului cu Căleanu, Brusturu și stația de pe Țarcu. Mai aproape se vede piciorul Nedeii și Baicu. Iar la picioarele noastre avem lacul Netiș (lângă vârful Bistra vom vedea și lacul glaciar Bistra).

Cu rezervele de energie refăcute ne pornim prin marea de jnepeni spre vârful Pietrii(punctul maxim atins în tură, 2192m) cu azimut Nord spre vârful Petreanu( multe toponime cu nume de ... pietre pe aici, nu e de mirare în zona înaltă fiind multe lespezi similare reliefului de pe culmea Lolaia din Retezat). Avem de luptat până ajungem pe Petreanu, fie prindem poteca fie o pierdem, încercăm mai la dreapta mai la stânga, cumva cumva reușim să ajungem pe Petreanu până se lasă seara. Mi-am amintit cum am înotat în marea de jnepeni pe culmea Sturu - Lolaia în 2019, la cealaltă ediție de nemarcate în Țarcu, dar atunci am avut un sector mai scurt (sunt curios la ediția următoare cum va fi, dacă e tot progresie matematică va fi interesant:)) ). Ne punem corturile sub vârf stăm la o supă la plic și apoi la o poveste până ne prinde frigul, mai tragem de timp să ne uităm la Luna plină, dar pe la 22 intrăm în corturi.

De dimineață ne uităm spre nord spre Furcătura Clopotivei, pare ca se vede o potecă sau un drum prin pădure dar nu suntem prea convinși, mai ales după zona de jnepeniș din prima zi. Pronosticul s-a adeverit, relieful ne-a dat de furcă și în a doua zi, ne-am folosit din plin de navigarea pe baza reliefului, hărților Munții Nostrii, liniei trasate în BaseCamp și a intuiției în general. Dacă în prima zi am găsit fructe de pădure acum a fost rândul ciupercilor: piciorul căprioarei, gălbiori, bureți și câțiva hribi. Glumeam că dacă ne vindem "captura" ne facem banii de benzină. Să nu uităm de nucile găsite în poienile de pe parcurs.

Dar să revin la drum, mai bine zis poteca ciobănească. De pe Petreanu (1895m) coborâm spre Făgețel unde poteca se pierde într-o poiană lungă unde era și un izvor și o stână veche. Bănuim că de aici coborau cu oile spre Râul Mare în direcția est, dar noi trebuie să mergem spre Nord Vest, așa că ne luăm azimut și mergem prin pădurea de conifere până prindem un forestier care ne scoate la Poiana Tăului unde facem o pauză de masă.

De la poiană urcăm printr-o alternanță de mesteceni și mici poiene spre Furcătura Clopotivei. Înainte de vârf într-o poiană drumul continuă prin stânga, în dreapta cum vrem noi să continuăm nu e nimic, dar riscăm, bănuim că ar trebui să fie un drum pe curbă de nivel, în zonă identificând în faza de documentare mai multe stâne. Intuiția a fost bună, și a fost confirmată după ce am bălăurit prin pădure vreo 500 de metri. După ce prindem vechiul drum mergem fără mare efort până deasupra Clopotivei, sunt eficienți ciobanii, potecile lor sunt "lesnicioase" la efort.

Pentru masa de prânz mergem la unchiul Luci și tușa Ana din Densuș cu a lor punct gastronomic local numit … restaurant LuciAna (https://www.facebook.com/profile.php?id=100057040586618) . Stăm vreo 4 ore, deși poți sta o zi întreagă fără să te plictisești de poveștile spuse de unchiul Luci. Mâncarea gătită după vechile rețete din zonă este delicioasă iar licorile bahice de fructe merg la fix. E de revenit cât mai flămânzi și să stăm mai multe ore pentru a se așeza mâncarea cât mai bine. Să nu uit, seara am avut parte de desert servit la focul de tabără.

În concluzie, ne place în Țarcu și mai revenim pe nemarcatele lui, probabil tura următoare vom viza lacurile glaciare la vremea rododendronului, sau continuarea explorării din zona Sarmizegetusa sau vedem ce ne mai inspiră nemarcatele din zonă. Mai sunt multe poteci de explorat în zonă.

Track GPS: https://www.dropbox.com/s/o41p5pj4833vtay/Tzarcu%20nemarcate%202022.gpx?dl=0

A consemnat Lucian Crișan.