O zi în Rodnei – în căutarea ultimilor rhododendroni

Traseu: La Vâltoare – creastă secundară – Vf. Ineu (2.279 m) – Șaua Ineuțului – Vf. Ineuț (2.222 m) – Șaua Gajei – Lacul Lala Mare – La Vâltoare

La ora 6 dimineața părăseam orașul, cu speranța că vom mai prinde înfloriți ultimii rhododendroni din Munții Rodnei. Drumul până la intrarea în traseu a fost o adevărată incursiune în jurul masivului: de la Salva am urcat pe Valea Sălăuței, am trecut prin Pasul Șetref și apoi prin Pasul Prislop, pentru ca în cele din urmă să ajungem pe Valea Lala.

Pe parcurs am remarcat cât de verde era peisajul. Spre deosebire de zona noastră, unde arșița ultimelor zile și-a pus serios amprenta asupra vegetației, aici iarba își păstrase prospețimea, semn că ploile au fost mai darnice în această parte a țării.

La locul cunoscut sub numele de La Vâltoare am găsit deja numeroase mașini parcate. Ne-am echipat și am pornit la drum.

Primele ore ale turei ne-au purtat pe o creastă secundară, deosebit de pitorească. Aici am avut parte de recompensa pentru care veniserăm: ultimele tufe de rhododendron încă înflorite, adevărate pete de culoare într-un sezon aflat deja spre final. 

După această porțiune spectaculoasă am ajuns pe Vârful Ineu (2.279 m). Vremea excelentă a scos multă lume pe munte, iar vârful era animat de numeroase grupuri de drumeți. Nu a fost greu să găsim pe cineva dispus să ne facă fotografia de grup.

Ajunși în Șaua Ineuțului, am hotărât în unanimitate să nu ratăm și Vârful Ineuț (2.222 m). Deși diferența de nivel nu este mare, priveliștile merită din plin acest mic ocol. Mai impresionantă decât urcarea a fost însă coborârea pe creasta principală spre Șaua Gajei, o porțiune spectaculoasă printre jnepeni, cu perspective largi asupra întregului masiv.

În Șaua Gajei am făcut o binevenită pauză de masă, folosind masa amenajată în șa, înainte de a continua pe poteca marcată spre Lacul Lala Mare.

În jurul lacului atmosfera era mult mai liniștită decât pe Ineu. 

După o scurtă pauză am coborât pe Valea Lala înapoi la mașini, încheind partea montană a zilei.

Drumul spre casă a continuat peste Pasul Rotunda, completând astfel înconjurul Munților Rodnei, am traversat apoi satele de pe Valea Someșului Mare până la Salva, și ne-am continuat drumul spre casă.

Am ajuns acasă în jurul orei 24, după aproape 18 ore de la plecare. A fost o zi lungă, cu multe ore petrecute pe drum și pe potecă, dar răsplătită din plin de peisajele spectaculoase ale Rodnei, de vremea excelentă și de întâlnirea cu ultimii rhododendroni ai acestui sezon.

Munții Rodnei reușesc de fiecare dată să ofere ceva nou. De această dată au fost florile, crestele largi și sentimentul că am prins ultimele zile ale unui spectacol care se încheie până vara viitoare.