Incursiune în Carpații de Vest: Slovensky Raj, Tatra Joasă, Tatra Înaltă
Incursiune în Carpații de Vest: Slovensky Raj, Tatra Joasă, Tatra Înaltă
Radu I.:
Ziua 1 – Suchá Belá (Slovensky Raj). 3h cu 9 km și ~400 m D+
Ajunși la campingul Podlesok la o oră rezonabilă, pornim într-o plimbare de acomodare cu zona, o primă incursiune în Parcul Național Paradisul Slovac (Slovensky Raj). Alegem una dintre văile de tip canion pentru care este atât de renumit acest parc național: Suchá Belá. Poteca ne poartă pe firul apei, iar mai apoi urcă pe scări metalice, străbătând zonele întortocheate ale canionului. Traseul poate deveni destul de aglomerat, dar faptul că ne aflăm în a doua parte a zilei ne face să ne bucurăm pe îndelete de toate aceste locuri. În partea superioară a văii întâlnim un izvor amenajat, de unde ne punem și noi apă și unde ne conversăm cu un grup de elevi polonezi cărora Dragoș le remarcă design-ul tricourilor personalizate. Toată urcarea ne ia aproximativ 2h. Returul îl facem pe versantul stâng al canionului, alternând drumul asfaltat cu o potecă nemarcată prin pădure. La finalul turei ne oprim la restaurantul Rumanka, aflat chiar la intrarea în campingul la care înnoptăm, unde încercăm mâncarea și berea locală, dar și niște cocktail-uri cu TatraTea.
Ziua 2 - Prielom Hornádu – Via Ferrata HZS Kyseľ. O zi cu 19 km și ~800 m D+
După un mic dejul la corturi, ne începem ziua cu o cafea însoțită de patiserie delicioasă, achiziționată de la o mini-brutărie din zonă. Astăzi vom urma valea-defileu a râului Hornád, unul dintre râurile importante ale Slovaciei, ce străbate zona de nord a Paradisului Slovac, din care parcurgem aproximativ 3 km. La intrarea în Parcul Național ne sunt verificate biletele, iar apoi urmăm poteca ce ne poartă pe lângă stâncile înalte de calcar. Traversăm și câteva poduri, până ce ajungem în locul numit Lanová lávka (podul suspendat), de unde urcăm prin canionul Kláštorská. Acesta este presărat cu mai multe cascade, iar după ce îl parcurgem ajungem la cabana Kláštorisko. Aici luăm o pauză de masă și admirăm frumoasa poiană în care se află ruinele unei mănăstiri de călugări cartusieni, ce datează din sec. al XIII-lea.
Următoarea atracție este reprezentată de parcurgerea celei mai spectaculoase secțiuni a văii râului Kyseľ, un canion impresionant care a rămas închis timp de 40 de ani după ce incendiul din anul 1976 a mistuit aproape în întregime vegetația din canion. Natura și-a vindecat rănile, iar astăzi pădurea tânără și-a reluat locul pe stâncile de calcar. Canionul poate fi parcurs folosind echipament corespunzător de via ferrata, după achitarea unei taxe de acces în valoare de 5 €, ce se plătește online, înainte de a ajunge la intrarea văii. Durata traseului considerat via ferrata este de aproximativ 2h, iar după finalizarea lui, drumețul poate continua pe cursul râului în amonte. Noi am revenit însă spre cabana Kláštorisko, de unde am coborât înapoi spre valea râului Hornád, în dreptul podului cartusian.
Traseul pe care l-am planificat urcă de aici pe versantul stâng, oferind frumoase puncte de belvedere către defileu. Trecem pe lângă Gackova diera, un aven adânc de 24 m ce comunică la baza sa cu peretele canionului, o dovadă fascinantă a modului în care apa a plămădit aceste forme.
Ultima urcare a zile o facem pe Zelená hora (muntele verde), loc în care mai sunt vizibile ruinele unei cetăți din sec. al XIII-lea. Ne amuzăm cu traseul educativ amenajat aici, dar nu zăbovim prea mult pentru că vrem să prindem deschis la supermarketul din Poprad pentru a ne aproviziona cu merinde pentru zilele ce urmează.
Geta:
Ziua 3 – Vf. Ďumbier (2045 m), cel mai înalt din Tatra Joasă. O zi cu 18 km și ~1000 m D+
Dimineața începe cu o oră de condus prin valea Demänovská, până la Jasná. Parcăm la Lúčky și, după o cafea, pornim pe traseu cu pași încă adormiți, dar cu speranța că prognoza meteo va ține cu noi și vom avea vizibilitate pe creastă. Plecăm de la panoul cu buncărele partizanilor, iar Radu și Dragoș schimbă informații istorice prețioase. Tot povestind, ajungem la Pod Krčahovon și continuăm spre Sedlo Javorie.
Primele pante sunt blânde, printr-o zonă de pădure defrișată, dar pe măsură ce urcăm spre Vyhliadka Podroh, ceața se îngroașă. Atmosfera devine densă, aproape misterioasă: nu vedem mai mult de câțiva metri în față, iar sunetele sunt înăbușite de ceață și de vântul care bate din ce în ce mai tare, de parcă vrea să ne trimită înapoi.
Continuăm spre Sedlo Javorie, unde poteca se ridică mai abrupt. Traseul se strecoară printre jnepeni și iarbă înaltă, încărcată de rouă. Aici, iarba udă ne însoțește constant si ne uda picioarele, iar ceața pare hotărâtă să nu ne lase să vedem nimic din creasta care ne așteaptă. E genul de urcare în care simți muntele aproape, dar nu-l vezi încă.
Când ajungem în Krúpova Sedlo, ceva se schimbă. Vântul suflă mai tare ca niciodată, dar ceața începe să se subțieze treptat. Pentru noi, Krúpova Sedlo a fost pragul dintre ceață și lumină. Pe urcarea spre Ďumbier, cerul se deschide, iar pe măsură ce ne apropiem de vârf, ceața se rupe complet. În câteva minute trecem dintr-o lume albă într-una largă, luminoasă, cu vizibilitate perfectă.
Pe vârf, panorama e incredibilă: spre Tatra Înaltă, muchiile zimțate se văd clar, ca și cum ar fi la o aruncătură de băț. E momentul care răsplătește tot efortul din prima parte a zilei.
După aproximativ o oră petrecută pe creastă, începem coborârea pe Široká Dolina, prin Pod Krúpovou Holou, iar în aproximativ două ore suntem la mașini.
Coborârea lungă spre Lúčky se desfășoară sub un cer senin. Picioarele simt cei 1000 m diferență de nivel, dar priveliștile și vremea bună fac totul mai ușor. Când ajungem la mașini, obosiți dar fericiți, știm că a fost o zi reușită și deja visăm la următoarea zi în Tatra Înaltă.
Giulia:
Ziua 3 – Vf. Východná Vysoká (2429 m), o zi cu 19 km și ~1300 m D+
A patra zi a început cu o cafea la stația superioară a funicularului din Hrebienok și cu întrebarea care s-a repetat în fiecare dimineață: „Pe ce vârf mergem astăzi?”. Răspunsul a fost, de fiecare dată, Východná Vysoká, chiar dacă noi i-am găsit și alte variante de pronunție.
Am urcat pe valea care duce la cabana Zbojnícka, întâlnind pe drum doi porteri, turiști de toate vârstele și un peisaj care te făcea să te oprești mereu ca să admiri ce era în jurul tău. Ajunși la cabană, am luat o gustare și ne-am continuat drumul spre pasul Prielom, întâlnind pe drum o pereche de rațe pe unul dintre lacurile din apropierea cabanei (Sesterské plesá) și patru capre negre, care nu au fost deloc deranjate de trecerea noastră și au rămas liniștite lângă potecă.
Pasul Prielom (2290 m) a marcat partea tehnică a traseului și începutul coborârii în valea Litvorová. Au urmat porțiuni de grohotiș și lanțuri, iar peisajul care se deschidea în fața noastră era spectaculos. Urcarea spre vârf din pasul Poľský hrebeň (2200 m) a fost susținută și stâncoasă, dându-ne ocazia să ne rezolvăm propriul puzzle pentru a ajunge la destinație.
Ajunși sus, am admirat peisajul din jur și vârful Gerlachovský, urcat deja de unii dintre noi și trecut pe lista celorlalți. Coborârea am făcut-o pe valea Velická, spre cabana Sliezsky Dom, iar traseul ne-a purtat printre iarbă și flori bătute de vânt și printr-o căldare glaciară care spunea povestea anilor trecuți.
Fiind ultima zi, oboseala începea să-și facă simțită prezența, dar motivați de gândul că restaurantul local U Hudáka din Hrabušice se închide la ora 21:00, am mărit pasul la coborâre.
Radu I.:
În ultima zi, cea a drumului spre casă, am ales să ne oprim în orașul Košice, după o încercare nereușită de a găsi un loc de parcare în Levoča (tot orășelul era plin din pricina sărbătorii locale anuale a Pelerinajului Marian). Ne luăm astfel rămas-bun de la Slovacia, după 4 zile pline cu trasee de drumeție variate și frumoase, unde vremea a fost în mare parte alături de noi. Am vizitat 3 zone emblematice din Carpații de Vest (Slovensky Raj, Tatra Joasă și Tatra Înaltă), am făcut cunoștință cu savorile lor și fiecare dintre noi a plăsmuit idei pentru a reveni cândva în aceste locuri.
Text: Geta, Giulia, Radu I.
Foto: Radu I., Dragoș