23 Oct2026

Escaladă sportivă și multipitch in Cheile Valișoarei și Colțul Data

Henrietta T.
 Escaladă sportivă și multipitch in Cheile Valișoarei și Colțul Data

Sezonul de cățărat nu se încheie curând! Chiar dacă suntem în octombrie și anul acesta am avut deja parte de câteva zile mai friguroase, atâta timp cât soarele mai apare pe cer, vântul nu bate prea tare și temperaturile sunt acceptabile, noi, cățărătorii din Clubul Alpin Român, găsim motive să ieșim la stâncă.

Așa s-a întâmplat și în weekendul 16–18 octombrie, când ne-am adunat în Aiud, la invitația Melindei și a lui Alex Fărăian. Evenimentul a fost o ocazie minunată de a ne întâlni cu prietenii din Clubul Alpin Român și AlbaClimbing Community și de a petrece împreună trei zile în care cățăratul a fost doar o parte din toată distracția.

Majoritatea dintre noi am fost cazați la Melinda acasă, în Aiud, unde am împărțit podul casei și unde am avut parte de mega confort. Melinda și Alex ne-au primit cu multă căldură și ne-au făcut să ne simțim ca acasă încă din prima seară.

Îmi plac tare mult experiențele de acest fel, organizate pe mai multe zile, pentru că sunt ocazia perfectă să vedem ce înseamnă, de fapt, puterea unei comunități. E minunat felul în care reușim să ne adunăm, să împărțim micul spațiu pe care îl avem la dispoziție, să ne organizăm cu echipamentul și să facem în așa fel încât toată lumea să se simtă bine. Până la urmă, nu e vorba doar despre traseele pe care le cățărăm, ci și despre oamenii alături de care o facem.

Prima seară a început cu un foc și s-a terminat la spray-wall. Sau, mai bine zis, pentru unii dintre noi, s-a terminat după vreo două ore de cățărat la panoul lui Alex, pe spray-wall-ul amenajat chiar lângă casă. Ne-am provocat unii pe alții, ne-am inventat trasee și am tot încercat să vedem cine mai poate și ce mai poate. Alex ne-a arătat câteva dintre traseele lui preferate și ne-a împărtășit câteva trucuri, iar noi, bineînțeles, am vrut să le încercăm pe toate.

A fost o adevărată distracție, deși, privind retrospectiv, poate că nu a fost cea mai inspirată idee să ne consumăm atâta energie în seara de dinaintea unei zile întregi de cățărat. Sâmbătă dimineață, când ne-am pregătit de plecare, unii dintre noi simțeau deja că seara precedentă fusese un antrenament în toată regula.

Sâmbătă am plecat spre Colțu Data, unde ne-am împărțit între falezele Sub Balcon și Balcon. Fiind o gașcă destul de mare, a trebuit să ne organizăm în două grupuri, astfel încât fiecare să aibă loc să se cațere și să se bucure de trasee.

La Sub Balcon, traseele mai lungi, de aproximativ 25 de metri, ne-au ținut ocupați o bună parte din zi. Unele erau ceva mai tehnice, iar până reușeam să ne rotim cu toții și să intre fiecare în traseu, timpul trecea destul de repede. Dar tocmai asta e frumusețea ieșirilor în grup: mai aștepți, mai încurajezi pe cineva, mai schimbi o vorbă și, fără să-ți dai seama, ziua trece.

Spre seară ne-am întors la Melinda, unde ne-am adunat din nou în jurul grătarului. Am mâncat, am povestit și ne-am bucurat de încă o seară petrecută împreună. Și pentru că se pare că nu ne săturaserăm de cățărat peste zi, o parte dintre noi s-au întors la spray-wall. Am continuat să ne provocăm unii pe alții, să inventăm trasee și să încercăm variante noi. Dacă tot am avut peretele la dispoziție, era păcat să nu profităm de el!

Duminică dimineață ne-am început ziua, bineînțeles, la patiseria din centru. De fapt, devenise deja un mic ritual, pentru că și sâmbătă ne opriserăm acolo să ne facem plinul cu bunătăți înainte de a pleca spre stâncă. Cu bateriile încărcate și ceva bun de ronțăit la pachet, am pornit spre faleza Poligon din Cheile Aiudului pentru o nouă zi de cățărat.

Vremea nu părea neapărat să țină cu noi. Era o zi de toamnă din aceea răcoroasă și cețoasă, cu aer umed și cer înnorat, iar când am ajuns la faleză, stânca era încă puțin umedă. Sincer, nu m-aș fi gândit că vom reuși să avem parte de o zi atât de bună de cățărat în condițiile acestea, mai ales că era prima mea experiență pe stâncă într-o astfel de zi.

Din fericire, ploaia ne-a ocolit, iar o adiere ușoară de vânt a făcut treaba de care aveam nevoie: a ajutat stânca să se usuce. Pe la ora 13–14, condițiile deveniseră deja foarte bune, iar stânca și-a recăpătat aderența. Așa că, fără prea multe ezitări, ne-am apucat de treabă și am intrat în trasee cu încredere și entuziasm.

Mi s-a părut tare fain să descopăr că și o zi de toamnă aparent mai puțin prietenoasă poate să ne ofere condiții atât de bune pentru cățărat. Uneori, trebuie doar să avem puțină răbdare și să nu renunțăm de la primele semne că vremea nu e perfectă.

Duminică am tras ceva mai tare decât în ziua precedentă. Am reușit să parcurgem mai multe trasee, iar faptul că acestea aveau în jur de 15 metri ne-a permis să intrăm mai des în perete. Comparativ cu ziua de sâmbătă, când traseele de la Sub Balcon erau mai lungi și uneori mai tehnice, aici rotația mergea mai repede și aveam ocazia să ne cățărăm mai mult.

Pe măsură ce după-amiaza a trecut, am început să simțim din plin efortul acumulat în cele două zile. Unul câte unul, am început să ne oprim, să ne strângem lucrurile și să ne bucurăm de ultimele momente petrecute la faleză. Am încheiat ziua în jurul orei 18, după o tură lungă, cu multe trasee și cu oboseala aceea bună, care îți amintește că ai profitat din plin de ziua petrecută la stâncă.

Ne-am luat rămas-bun cu zâmbetul pe buze, dar nu înainte să începem deja să facem planuri pentru următoarele ieșiri.

Până la urmă, acesta a fost unul dintre cele mai frumoase lucruri ale weekendului: faptul că am reușit să îmbinăm cățăratul cu timpul petrecut împreună, serile la foc, mesele împărțite, provocările de la spray-wall și toate momentele mici care fac ca astfel de întâlniri să fie atât de speciale.

Mulțumim, Melinda și Alex, pentru invitație, pentru găzduire și pentru toată energia bună cu care ne-ați primit! A fost un weekend care ne-a reamintit cât de fain este să faci parte dintr-o comunitate în care oamenii se adună cu drag, împart ce au și găsesc mereu motive să se întoarcă la stâncă.

Iar cât despre sezonul de cățărat, noi încă nu ne dăm bătuți. Atâta timp cât vremea ne mai lasă câte o fereastră bună, ne găsiți la stâncă, cu chef de trasee, de prieteni și de încă un weekend reușit.

Ne vedem la următoarea tură!