Drumetie la taurile Rosiei Montana

In aprilie câțiva membri CAR Cluj dar si simpatizanti ai clubului am pornit într-o duminică spre a descoperi – cu ochii și cu aparatele foto – urmele lăsate de minerit în zonele Roșia Montană. Cuvinte precum steril, cianuri, lac de decantare, exploatare capătă o greutate aparte când le asociezi cu Apusenii, iar noi voiam să înțelegem mai bine ce înseamnă ele în realitate.

Am plecat din Cluj spre satul Roșia Montană. După ce am urcat printr-o pădure de conifere, peisajul s-a schimbat brusc. În fața noastră a apărut zona cu aspect selenar, arida, cu munti de steril și bolovani întunecați, înnegriți de explozii, explicând absența florei și faunei. 

De pe dealul Cărnic am ajuns la un punct de belvedere spre sat, cunoscut drept „Sfinxul Roșiei Montane”, apoi poteca ne-a condus din nou printre brazi, până la primul Tău, Corna. Apele lui au fost folosite cândva în procesul de separare a metalelor, apoi am trecut pe lângă Tăul Brazi, unde ne-am oprit pentru o pauză binemeritată. Potolirea foamei ne-a făcut să uităm complet de pantă abruptă care urcă spre Tăul Anghel, aflat la doar câteva zeci de minute distanță.

A doua parte a drumeției a fost pe zona mai abruptă și defrișată, cu un aspect de creastă de Făgăraș. De altfel foarte frumos și interesant să privești din îndepărtare ambele tăuri Anghel și Brazi.  Poteca spre ultimul tău, Tarina, a fost  lung și mai încâlcit, lasand rabdarea noastra sa isi faca simtita prezenta. 

A consemnat: Vio Oprea