Drumetie de iarnă în Muntii Tarcu - Vf. Petreanu (1895 m)

Pentru acest weekend ce tocmai s-a încheiat, am ales să abordăm un traseu nemarcat spre unul dintre vârfurile din ramura nord-vestică a Munților Țarcu, situat în masivul Bloju: vf. Petreanu (1895 m).

Deși prognoza la început de săptămână arăta relativ rezonabil pentru ziua de sâmbătă, nu același lucru îl mai putem spune și vineri, când toate site-urile meteo se răzgândesc și ne arată ninsori până la orele 9:00 AM. Dar cum traseul nu are porțiuni expuse sau pericol de avalanșă, decidem să nu contramandăm drumeția așa cum s-a întâmplat și cu alegerile și ne pornim la drum o gașcă de 15 CAR-iști dornici de mișcare prin nămeți. Plouă mărunt când ieșim din Cluj, iar atmosfera este grea, apăsătoare până ce trecem de pădurea Slivuț. Cum trecem „dealul cu zimbri”, vedem că depresiunea Hațegului are spre vest o fereastră semi-senină ce ne aduce un strop de optimism. Parcăm mașinile lângă schitul Retezat, aflat la aproximatv 10 km distanță de comuna Râu de Mori, pe valea Râului Mare.

Începem traseul chiar pe lângă schit, urmând valea pârâului Șipotu, pe un drum forestier bine conturat, pe care urcăm destul de susținut până la o poiană largă presărată cu falnici pini solitari. Mâncăm o scurtă gustare și continuăm la deal, strecurându-ne printre molizii deși spre vf. Făgețel, unde întâlnim un vechi drum de culme.

Câștigăm repede altitudine și ne ridicăm deasupra păturii de nori ce s-a așternut molcom peste depresiune. Între timp, norii ce acopereau vârfurile se mișcă jucăuș, oferindu-ne priveliști cum nu îți este dat să descoperi în fiecare zi. Golul alpin vine cu zăpadă ceva mai mare, neatinsă, prin care brăzdăm potecă până pe platoul vârfului Petreanu, aflat la 1895 m. Facem aici pauza de masă, cu bunătăți împărțite de Carla, Giulia și Diana, alături de bunătățile pe care le-am cărat fiecare în rucsaci. Până ce terminăm de mâncat, vârful se acoperă cu un nor dens, așa că nu facem poza de grup aici. Traversăm platoul printr-un veritabil white-out, dar dibuim destul de ușor traiectul coborârii. Pentru a nu reveni pe același drum pe care am urcat, alegem o altă rută care să închidă circuitul nostru de astăzi. În scurt timp primim din nou în dar priveliști cuprinzătoare, iar în fața noastră își dezvăluie chipul însuși colosul vârf Retezat. Avem parte de un spectacol cu lumini și umbre, așa că toată lumea trece la fotografiat. Profităm de ocazie să realizăm și fotografia de grup, ce va păstra vie amintirea acestei ture.

În poiana Idovanu, unde zărim și acoperișul unei stâne, o parte dintre colegi deviază un pic de la track-ul GPS desenat de acasă, așa că, după o consultare cu Bogdan și o comparare de hărți, decidem să rămânem fideli planului. Coborâm pe un picior de munte, printr-o zăpadă afânată ce îmi amintește de iernile de altădată, când, copil fiind, mă jucam prin astfel de nămeți chiar în parcul din cartierului meu. Ne intersectăm cu niște urme proaspete de lup, pe care le studiem admirativ, și ne afundăm în pădure, încercând să urmărim un culoar ce din hărțile satelitare părea a fi fără copaci. Dar cum în teren mereu ai parte de surprize, avem de ocolit niște doborâturi, iar poteca ce apare pe hărți devine greu de identificat prin zăpadă. Piciorul pe care ne înșirăm pașii este de o frumusețe sălbatică, presărat cu stânci pe care le ocolim. Urmăm track-ul care ne conduce spre o vale ce, preț de 1 km, se transformă într-un mini-canion, presărat și el cu doborâturi. Ne simțim ca la cursele cu obstacole, mânați din spate de venirea nopții. Chiar dacă avem de parcurs numai 1 km, petrecem aproximativ 2 h, la frontală, pe acest segment de vale străbătută și de un mic fir de apă. Pășim cu atenție prin capcanele acoperite cu zăpadă, facem și concurs de acrobații, dar în cele din urmă ajungem cu toții cu zâmbetul pe buze la drumul forestier, îndulciți de caramelele Dianei și recompensați de covrigeii Giuliei, care se pare că a adus în această tură, un rucsac plin de surprize gustative.

Datele tehnice ale turei sună cam așa: 10 h 30 minute, ~1200 m diferență de nivel urcată, aproximativ 13 km parcurși real (deși GPS-ul meu s-a învârtit mult în loc pe acea vale și a indicat mult mai mult).

Am fost, în ordinea înscrierilor pe site-ul CAR: Diana, Bogdan, Bogdănel, Carla, Rebeca, Sînziana, Radu G., Oana, Octavian, Nandor, Cristina, Dragoș, Giulia, Ramona și subsemnatul.

Text: Radu Ioanițescu

Foto: Giulia Vișan, Diana Bacea, Octavian Hasna, Radu Ioanițescu