Căutând narcise sălbatice în Trascău

Declarată oficial ”wet race”, tura a avut parte de surprize dintre cele mai plăcute. Cu toată prognoza meteo neprietenoasă, am reușit să ne strângem până la urmă zece combatanți, toți cu setările făcute pentru un potențial diluviu. Ne lipseau doar uneltele pentru a încropi o arcă de genul celei lui Noe! Am avut două ținte în plan, Vf. Prisecu, în principal, și Poiana Narciselor de la Tecșești, în subsidiar. Dacă vremea nu ne ajuta, am fi renuțat cu părere de rău la prima, urmând să scurtăm traseul fie de la Șaua Doștina peste Piatra Cetii, fie de la Valea Cetii, ca s-o atingem măcar pe a doua. Idealul, așa cum s-a și întâmplat, a fost atingerea ambelor ținte.

Am intrat în traseu în jur de 9 A.M. sub auspicii bune. Cerul însorit ne dădea speranță la cel puțin 4-5 ore fără ploaie. După 1:30 h de urcare pe marcajul BR, mai aspră în prima parte, am ajuns în Șaua Doștina, unde am făcut o scurtă pauză de alimentare. Cerul nu mai era așa curat, dar nici n-am văzut “bivoli” care să ne sperie. Așadar, drumul către Vf. Prisecu era deschis. Am continuat pe marcajul BR, până aproape de șaua de unde se coboară în cătunul Fața Pietrii.

Din acest punct am părăsit marcajul turistic, și am urmat o potecă foarte frumoasă care ne-a scos sub Vf. Prisecu, unde am reperat primele narcise. A urmat o urcare piezișă către vârf, bucurându-ne deopotrivă atât de peisaje cât și de lanul de narcise. Pe vârf, am mai făcut o scurtă pauză, urmărind niște nori din care turna cu găleata, aflați pe...Valea Mureșului! 

Revenind apoi în șa, am ținut apoi cumpăna apelor de pe Coasta Prisecii,  până am întâlnit marcajul CG, la troița de unde se coboară către Cheile Rîmețului. Noi am coborât către Tecșești, relaxați pentru că am scăpat de ploaie, ajungând și la a doua țintă. Aici narcisele erau chiar la apogeu (cele de sub Prisecu fiind un pic trecute). A urmat coborârea pe Pârâul Cailor, unde plimbarea - cum a fost de pe Coasta Prisecii până la Tecșești - a revenit la statutul de drumeție.

Tura s-a încheiat oficial spre seară, la pensiunea din zonă, cu plăcinte pe vatră, limonade și altele. 

Le mulțumesc participanților la tură, cu o mențiune specială pentru Ruslan Vladimirovici, un personaj în sine, aflat la prima acțiune a clubușui, Victoire, cu trecut ski fond de performanță, care probabil ar fi putut merge făcând în cercuri în jurul nostru, sper să nu se fi plictisit(!), și lui Dora, care în calitate de violonistă a filarmonicii clujene, după ce probabil încântase publicul vineri seara cu un program beethovenian de excepție (“Imperialul” și Simfonia nr. 7), s-a trezit aproape cu noaptea în cap ca să participe la tură!

    Date aproximative:

    Distanța – aproximativ 19 km, dintre care 18,5 utili și 0,5 reziduali, cauzați de o eroare de orientare a subsemnatului

    Diferența de nivel: în jur de 1.000 de metri

    Durata: cât a fost necesar!