Cățărat și Via Ferrata în Cheile Galbenului 2025

După tura reușită din Cheile Galbenului de anul trecut, la îndemnul unor participanți (mulțumim, Dana!), am decis să ne întoarcem în zonă în aceeași perioadă. Deoarece traseele de via ferrata și escaladă sunt foarte numeroase (21 de trasee de via ferrata și 196 de trasee de cățărat, toate ușor accesibile și fără approach lung), știam că avem suficiente provocări pentru cele trei zile din weekendul prelungit.

Am pornit la drum joi după-amiază, în formula de 10 colegi din club, cu gândul la stâncă, aventură și voie bună.

Ziua 1 – Vineri: Via ferrata pe toate gusturile

Ziua a fost dedicată traseelor de via ferrata. Înainte de a începe, am făcut un scurt instructaj despre utilizarea corectă a echipamentului și regulile de siguranță, mai ales pentru colegii aflați la început de drum.

Primul traseu a fost Kuky (nivel B) – ideal pentru încălzire și acomodare. Traseul are și o variantă mai tehnică (nivel C), o scurtă traversare laterală pe care câțiva dintre noi, în căutare de adrenalină, nu au ezitat să o încerce. Toată lumea s-a descurcat excelent, așa că am trecut la următorul nivel.

A urmat Săritoarea Ursului (nivel C) – un traseu cu un singur pas tehnic notabil (săritoarea propriu-zisă), dar care, în rest, are un profil similar cu nivelul B. L-am parcurs fără probleme, iar grupul a început să capete tot mai multă încredere.

La finalul acestui traseu ne-am împărțit în două echipe:

• „Echipa C” – care a ales traseul Dodo (C), un traseu prietenos, dar spectaculos, cu urcări verticale și priveliști frumoase de pe platoul final. Coborârea abruptă a fost parcursă cu atenție, dar și cu voie bună.
• „Echipa D” – care a abordat traseul Mecanicul (D), unul dintre favoritele anului trecut. Pasajul cu inele montate într-un horn a fost provocator, dar toți am reușit să-l trecem. La finalul traseului, tentația a fost prea mare: am ales să ieșim pe o porțiune superioară din Gelu (E) – verticală, solicitantă, fără prize artificiale, dar cu o satisfacție pe măsură!

După ce ne-am reunit, am sărbătorit cu o pauză binemeritată la o terasă locală – bere rece și papanași (unii chiar porție dublă!) pentru a ne încărca bateriile.

Spre seară, întreaga echipă a încercat Spirala Muierilor (nivel D), un traseu spectaculos și lung, care urcă deasupra peșterii și se termină în zona hamacelor. A fost o provocare frumoasă, cu mai multe pasaje tehnice unde colegul nostru Huba a fost de mare ajutor celor cu mai puțină experiență. Am terminat ziua epuizați, dar mulțumiți, și ne-am îndreptat spre camping pentru cină și socializare.

Ziua 2 – Sâmbătă: Escaladă și explorare

După o noapte odihnitoare, ne-am îndreptat spre faleza „La Povești”, care ne-a răsfățat cu umbră întreaga zi (mai puțin cu terenul puțin alunecos – dar fără incidente).

În capătul falezei, lângă ieșirea din Peștera Muierilor, am găsit trasee mai ușoare (grad 4 și 5), unde am montat manșe pentru colegii aflați la început. Cei mai experimentați, precum Răzvan și Huba, s-au concentrat pe trasee mai tehnice, cum ar fi Greuceanu și Zmeul.

Am cățărat aproape fără pauză până în jurul orei 17, când o ploaie scurtă, dar hotărâtă, ne-a gonit de pe faleză. Am dezechipat rapid și ne-am refugiat la o terasă din apropiere.

Vremea s-a îmbunătățit ulterior, dar pereții rămâneau prea umezi pentru cățărat. Totuși, cum nu voiam să încheiem ziua prea devreme, o parte din echipă am pornit spre Cheile Oltețului (la doar 15 minute cu mașina), o zonă mai sălbatică și mai puțin circulată.

Am parcurs Cheile cu mașina până la capătul drumului, dar curiozitatea și pofta de explorare ne-au împins mai departe. Am continuat pe jos, pentru a admira peisajul în tihnă, însă traseul auto nu oferea tocmai atmosfera sălbatică pe care o căutam. Așa că am pornit în căutarea unei poteci care să ne coboare la firul apei – și am găsit-o.

Am traversat apoi Cheile printr-o zonă mai puțin umblată, strecurându-ne printre stânci, călcând pe bolovani umezi și trecând de mai multe ori prin apa care se lărgea treptat. Am încheiat circuitul odată cu lăsarea serii, ajungând la mașină ușor uzi, dar cu zâmbetul pe buze – bucuroși că am avut parte de o mică aventură autentică, dincolo de traseele marcate.

Ziua 3 – Duminică: Ultima aventură și încheierea turei

Majoritatea colegilor au pornit devreme spre Cluj, însă Mada, Mihai și Dana au decis să mai rămână pentru un ultim traseu: Vânturilor (nivel D) – un traseu spectaculos, ce presupune traversarea unei fisuri înguste între stânci. Rucsacii au fost trași ulterior cu coarda, iar traseul a oferit o combinație reușită de adrenalină și tehnică. Partea finală coincide cu traseul Spirala Muierilor, așa că am revăzut o porțiune deja cunoscută, dar la fel de interesantă.

Am încheiat tura cu o vizită scurtă la Peștera Polovragi, o concluzie potrivită pentru un weekend plin de mișcare, socializare și aventură.