3 zile în Retezatul Mic

De ceva vreme îmi doream să mă întorc în această zonă dragă mie, mai puțin cunoscută, dar care are un farmec aparte. Așa că am decis să propun o tură în acest colț de natură, pentru a împărtăși și altora frumusețile Retezatului Mic.

Am reușit să ne adunăm o gașcă de 10 colegi din CAR, veniți din trei orașe - Cluj, Bistrița și Oradea - toți dornici sa ne bucurăm de natură și de peisajele minunate ale zonei.

Ziua 1 – Culmea Piule-Pleșa și Cheile Scorota

Cum vremea se arăta instabilă în a doua jumătate a zilei, am pornit dimineața devreme de la Căsuța din Pădure din Câmpul lui Neag, unde am fost cazați. Am traversat Valea Jiului de Vest până la punctul de finish, unde am lăsat o mașină, iar apoi am continuat cu celelalte două până la intrarea în Cheile Scorota. Am fost întâmpinați de o pădure întunecoasă, dar primitoare, încă de la începutul traseului, împânzită de orhidee care răsăreau pe poteca ce se strecură printre micile chei.

A urmat apoi urcușul constant până la Stâna Scorota, unde ne-am bucurat de o binemeritată pauză. În timp ce admiram, relaxați, pentru prima dată priveliștea către Culmea Oslea, am realizat că am lăsat cheia de la mașina de la finish într-una din mașinile de la începutul traseului… Ce să faci? Ne-a bufnit râsul, bineînțeles! În cel mai rău caz, s-a lungit traseul, dar asta face parte din farmecul aventurii!

Am pornit din nou la drum și am început urcarea spre Șaua Scorota (zisă și Șaua Iepei). Cu fiecare pas, panta părea să devină tot mai abruptă, dar, odată ieșiți în sa, am fost răsplătiți cu priveliștile impresionante ale Retezatului Mare, care se întindeau în fața noastră.

Am admirat vârfurile cele mai cunoscute, Peleaga, Păpușa, Bucura și toate celelalte pe care nu le văzusem de ceva vreme  din această direcție, undeva in departare chiar Vârful Gugu,din  Munții Godeanu. De aici, am intrat în Culmea Piule-Pleșa propriu-zisă, care ne-a oferit surpriză după surpriză. Pe stâncile albe am întâlnit o sumedenie de flori, precum barba ungurului, garofițe, campanule, dar cea mai mare surpriză a fost floarea de colț, care răsărea la fiecare pas… și să nu uit de turma de capre negre care se plimbau agale în vale, coborând spre pădure.

Peisajul și natura au continuat să ne uimească și să ne facă să ne oprim la tot pasul. Deși am încercat să facem mai puține opriri pentru poze, nu prea ne-a ieșit treaba asta, aproape mereu găsind un alt unghi spectaculos. Doar ploaia, care dădea semne că se apropie, ne-a făcut să grăbim pasul spre vale și să intrăm în pădure. După o coborâre de vreo 40 de minute printr-o ploaie deasă, am ieșit într-un final la drum, iar cu puțin noroc am reușit să găsim pe cineva care să ne ducă să recuperăm mașinile.

Ziua 2 – Circuitul Piatra Iorgovanului:

A doua zi am început traseul tot de pe Valea Jiului, din dreptul Casei de Vânătoare Câmpușel (1180 m), și am urcat pe traseul marcat cu triunghi roșu spre vârful Piatra Iorgovanului (2014 m). Traseul de 3h 30m a fost o provocare plăcută, cu un urcuș constant și multe peisaje de-a dreptul spectaculoase. Privind în jur, am observat cum natura se dezvăluia în toată splendoarea sa, cu stânci impunătoare și văi adânci. Pe vârf a fost minunat, așa că am luat o pauză consistentă și am deslușit legenda lui Iovan Iorgovan, un fel de Hercule autohton, care se spune că și-a lăsat amprenta asupra acestor locuri.

Am continuat traseul pe bandă roșie către Stănuleții Mari, însă, în continuare, traseul nu prea semăna cu unul clasic de creastă, iar marcajul era mai greu de găsit. Traseul de coborâre din creastă continua pe o coamă domoală, urmând ca apoi să coborâm în Valea Soarbele până la Tăul Fără Fund și, mai departe, la Stâna Soarbele. De la stână, poteca intră în pădure, iar surpriza zilei a fost recompensa de final: fragutele, care se iveau la fiecare pas, adăugând un strop de dulceață în acest peisaj deosebit. Încă un traseu terminat cu brio!

Ziua 3 – Traseu Podul din Scocul Urzicarului

Din păcate, vremea rea și furtunile din zonă nu ne-au permis să facem și acest traseu, e semn că trebuie să ne mai intoarcem!

🏕️ Cazare și atmosferă

Am înnoptat într-o căsuță primitoare din Câmpul lui Neag, unde am avut o gazdă înțelegătoare și primitoare. Atmosfera a fost relaxată, cu povești, cântec de chitară și muzicuță, și planuri pentru perioada următoare. A fost un moment perfect de conectare și de refacere.

 Multumesc de  participare!

Adina